Nevoia umană de conexiune a făcut ca rețelele de socializare să aibă succesul pe care îl au. Și pentru că paleta de emoții trebuie să se regăsească și aici, ca în orice formă de interacțiune umană, la pachet cu prietenia, empatia și respectul, vin și fricile reprimate, anxietăți, frustrări și poate hate (deși cuvântul ăsta, nedespachetat, nu prea ne ajută să înțelegem nimic).

De-a lungul timpului am rămas și contribuit doar în acele comunități online în care să simt că sunt respectat ca membru de către ceilalți vecini de comunitate. Dar și că grupul e respectat de către admini.

Am găsit că e mai ușor să simți apartenența atunci când e vorba de comunități în jurul unui interes comun (un proiect comun, o afiliere – slack-ul Decât o Revistă, de exemplu) și oarecum o selecție naturală a oamenilor din aceeași bulă.

Însă unde asta nu e posibil, talentul moderatorului de a veghea la respectarea regulilor și membrilor își spune cuvântul.

Priya Parker, master facilitator pe rezolvare de conflicte, vorbește despre autoritate generoasă. Un grup sau o întâlnire conduse cu autoritate generoasă, “sunt conduse cu o mână puternică, încrezătoare, însă nu pentru sine, ci din grijă pentru ceilalți”. Când cineva “calcă pe bec”, el merită avertizat și apoi scos din încăpere (orice ar însemna acest lucru pentru contextul ales) din respect pentru ceilalți.

Te încurajez să citești cartea Priyei Parker “The art of gathering” și să îți faci încălzirea cu acest episod de podcast în care Brené Brown a avut-o invitată.

Care e forma de autoritate generoasă pe care o alegi în întâlnirile și grupurile tale? În familie, la muncă, în online…

Share This